Simenybea

Il combattimento di Tancred i Clorinda de Claudio Monteverdi este un madrigal dramatic, pentru 3 voci solo și orchestră de coarde.Claudio Monteverdi a compus lucrarea în anul 1624, care este greu de încadrat într-un gen muzical. Compozitorul o publică în volumul VIII de madrigale a lui, numit Madrigale de Luptă și de Dragoste (Madrigali Guerrieri e Amorosi). În argumentul volumului aflăm despre modul de interpretare al piesei: să nu fie decorații, nici scenă, însă personajele să cânte în costum, cele 29 de arii chiar și vorba Recitatorului (historicus, testo) să fie comentată cu gesturi sugestive. Suntem conștienți că Lupta a fost interpretată ca și un spectacol scenic; în zilele noastre face parte numai din repertoriu concertant.

Piesa este prototipul tehnicii de cânt „stile concitato”. Întorsătura melodică și intervalele neașteptate construiesc o atmosferă tensionată; în ciuda faptului că vorbim despre barocul timpuriu, acompaniamentul instrumental are un rol extrem de important în accentuarea întâmplărilor. Orchestra lui Monteverdi constă din instrumente cu coarde și arcuș, însă ritmul agitat, și cele două efecte orchestrale inventate de compozitor, tremolo și pizzicato, contribuie la îmbogățirea expresivității muzicale. Tremoloul sugerează momente tensionate, dramatice, iar pizzicatoul ne ajută să imaginăm vizual ce se întâmplă în muzică: pașii cailor, lupta cu sabia.

Ultimele măsuri din piesă au un rol destul de interesant: până la sfârșitul piesei atmosfera luptei și a întâmplărilor a fost exprimată prin tempo și ritm agitat, printr-o linie melodică antrenantă, iar structura armonică a fost simplă, realizată prin câteva acorduri. În ultima secțiune a piesei, în momentul împăcării Clorindei cu moartea, elegia sa se desfășoară muzical printr-un lanț de acorduri surprinzătoare, care ajută la expresia dramatică a muzicii. Textul piesei este luat de Monteverdi din cântecul al 12-lea al epopeei Ierusalimul eliberat (La Gerusalemme liberata) de Torquato Tasso. Textul lui Tasso este narat de Recitator, având rolul principal din piesă (vocea recitatorului este totdeauna tenor, uneori este interpretată de o cântăreață de alto). Rolul recitatorului și al eroilor este inegal, fiind că pe Tancred (tenor) și pe Clorinda (sopran) nu îi auzim vorbind, numai când epopeea lui Tasso scrie despre dialogul lor.

Subiectul

Tancred este un comandant al unui grup de luptători a cruciadelor din Țara Sfântă, care într-o noapte se întâlneste cu iubita, cu eroina arabă, Clorinda (în intermezzo, orchestra sugerează în câteva măsuri pașii cailor lui Tancred). În timpul zilei, Clorinda poartă o platoșă, care ascunde identitatea sa, iar Tancred îl cheamă la luptă pe cavalerul necunoscut. Clorinda nu își dă seama cine o așteaptă la bătălie. Punctul culminant al lucrării este prezentarea unei atmosfere disperate de pe câmpul luptei, care se oglindește în vocile solistelor și ale orchestrei. Tancred o rănește pe Clorinda, însă după ce ia coiful ei, își dă seama pe cine a omorât. Clorinda înainte să moară, se împacă cu soarta, spunând: S-a deschis cerul și eu plec de aici cu pace.