Sectorul sistematica plantelor, parcul Botanic din Timisoara

Parcul Botanic din Timişoara, denumit şi Grădina botanică, este gândit ca un parc dendrologic și a fost înființat în perioada 1986-1990 de către arhitectul Silvia Grumeza.[1]. Acesta este situat în imediata vecinătate a fostei cetăți și cuprinde în prezent 218 specii de plante[2] desfășurate pe o suprafață de 9,8 hectare.[3]

Istoric

edit

Arhitectul Silvia Grumeza a elaborat primul plan al acestui proiect în 1966. În perioada 1986 -1990 a urmat plantarea a peste 1650 de specii de plante[4] de proveniență diversă: parcuri din ţară, colecţii particulare și schimburi internaţionale de seminţe.

Descriere

edit

Parcul are utilitate ştiinţifică, pe timp de vară fiind scena unor activităţi social-culturale. Porțiunile nivelate, dar și poziționarea aleilor au rolul de a împărți parcul pe sectoare de apartenență la zone geografice specifice, după cum urmează:

  • sectorul sistematica plantelor, (0,7 ha)
  • sectorul plante medicinale, (0,25 ha)
  • sectorul flora tropicală (0,10 ha)
  • sectorul ornamental (1,6 ha)
  • sectorul flora României (cu o suprafață totală de 2,4 ha) cu subsectoarele fitogeografice flora şi vegetaţia forestieră, flora Banatului și flora Dobrogei,
  • sectorul florei mediteraneene (0,6 ha),
  • sectorul flora Americii de Nord(1,8 ha)
  • sectorul flora Asiei cu subsectorul grădina japoneză întinsă pe un hectar.[5]

Referințe

edit